BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader]. substantiv femininbalada
BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader]. verbbalada
baladare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | baladare | baladarea |
plural | baladări | baladările | |
genitiv-dativ | singular | baladări | baladării |
plural | baladări | baladărilor |