BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader]. substantiv feminin balada
voltă prin baladare expr. v. voltă. substantiv feminin voltăprinbaladare
BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader]. verb balada
| baladare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | baladare | baladarea |
| plural | baladări | baladările | |
| genitiv-dativ | singular | baladări | baladării |
| plural | baladări | baladărilor | |