Alege sensul dorit: balada -substantiv feminin balada -verb

balada definitie

credit rapid online ifn

BALÁDĂ s.f. 1. Poezie populară medievală în versuri endecasilabice sau septenare, care se cânta și recita. ♦ Poezie epică cu subiect simplu, care relatează o întâmplare, de obicei eroică, sau o legendă; cântec bătrânesc. 2. Compoziție muzicală cu caracter narativ pentru voce sau pentru instrumente. [< fr. ballade, cf. lat. ballare – a dansa]. substantiv femininbaladă

BALÁDĂ s. f. 1. poezie populară medievală în versuri endecasilabice sau septenare, care se cânta și se recita. ◊ poezie epică, populară sau cultă, care narează fapte istorice sau legendare; cântec bătrânesc. 2. (muz.) compoziție vocală sau instrumentală cu caracter narativ. ◊ (jaz) interpretare rapsodică a unei piese de către un solist acompaniat de orchestră. (< fr. ballade) substantiv femininbaladă

credit rapid online ifn

baládă s. f., g.-d. art. baládei; pl. baláde substantiv femininbaladă

BALÁDĂ, balade, s. f. 1. Creație poetică în versuri, făcând parte din genul epic, inspirată de obicei din tradiția istorică sau populară și care relatează o acțiune eroică, o legendă, o întâmplare însemnată. 2. Creație muzicală cu caracter narativ. – Fr. ballade. substantiv femininbaladă

*baládă f., pl. e (fr. ballade, d. pv. ballada, d. ballar, it. ballare, a dansa. V. bal). Poezie eroică cu subĭect legendar. Baladă populară, cîntec eroic bătrînesc. substantiv femininbaladă

baladă f. 1. povestire în versuri de natură mai mult legendară; 2. (populară) cântec bătrânesc despre întâmplări sau fapte însemnate din trecut (privitor la Domni, boieri, viteji și haiduci). substantiv femininbaladă

BALÁDĂ, balade, s. f. 1. Povestire în versuri care relatează o acțiune eroică, o legendă, o întâmplare istorică etc. 2. Compoziție muzicală cu caracter epic. – Din fr. ballade. substantiv femininbaladă

BALÁDĂ, balade, s. f. 1. Creație poetică, în versuri, făcînd parte din genul epic, inspirată de obicei din tra­diția istorică sau populară, care povestește o acțiune eroică, o legendă, o întîmplare însemnată. E plăcut să stai așa și să asculți ca pe o baladă, în tristețea toamnei, povestea dragostei mele. SADOVEANU, M. 197. Balade și idile [titlu]. COȘBUC. 2. Creație muzicală cu caracter narativ, pentru voce (cu acompaniament) sau pentru instrumente, confun­dată adeseori cu romanța. Balada pentru vioară a lui Ciprian Porumbescu. substantiv femininbaladă

BALADÁ vb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader]. verbbalada

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluibalada

balada  substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)balada baladare baladat baladând singular plural
baladând baladați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) baladez (să)baladez baladam baladai baladasem
a II-a (tu) baladezi (să)baladezi baladai baladași baladaseși
a III-a (el, ea) baladea (să)baladai balada baladă baladase
plural I (noi) baladăm (să)baladăm baladam baladarăm baladaserăm
a II-a (voi) baladați (să)baladați baladați baladarăți baladaserăți
a III-a (ei, ele) baladea (să)baladeze baladau balada baladaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z