balabán2 (înv., reg.) s. m., pl. balabáni adjectivbalaban
balaban, balaban s. m. polițist adjectivbalaban
balabán m. (rut. rus. turc. balaban). L.V. (Cant.) Un fel de șoĭm. Azĭ. Dun. de jos, Dobr. Chefal cu capu mare. (mügil cápito și mugil auratus). adjectivbalaban
balaban m. 1. specie de șoim mic (termen învechit); 2. alt nume dat chefalului. [Turc. BALABAN]. adjectivbalaban
BALABÁN, balabani, s. m. 1. (Înv.) Specie de șoim mic. 2. (Reg.) Chefal. – Din tc. balaban. adjectivbalaban
Balaban m. numele unei insule în Ialomița și al unui pisc în munții Buzăului. temporarbalaban
balaban adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | balaban | balabanul | balabană | balabana |
plural | balabani | balabanii | balabane | balabanele | |
genitiv-dativ | singular | balaban | balabanului | balabane | balabanei |
plural | balabani | balabanilor | balabane | balabanelor |