BAKUNÍSM s.n. Teorie anarhistă, cu puternice influențe proudhoniste, care consideră statul drept principalul rău social ce trebuie înlăturat și neagă necesitatea unei teorii științifice revoluționare și a pregătirii revoluției. [Var. bakuninism s.n. / < Bakunin – teoretician anarhist rus]. substantiv neutrubakunism
bakunism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bakunism | bakunismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | bakunism | bakunismului |
plural | — | — |