bairamlâc definitie

plocón (vechĭ, azĭ est) n., pl. oane (vsl. po-klonŭ, plecăcĭune, închinăcĭune, dar, tribut). Dar oferit unuĭ superior (cum fac maĭ ales țăraniĭ cînd vor să-șĭ atragă o favoare) saŭ (Trans.) uneĭ lehuze (rodin). Odinioară, un bir numit maĭ des baĭramlî́c. substantiv neutruplocon

plocon n. 1. dar făcut unui superior de către un inferior: după vechiul obiceiu, Măriei sale plocon îi duce GR. AL.; 2. od. dare numită obișnuit bairamlâc. [Mold. poclon = slav. POKLONŬ, închinăciune, dar, tribut]. substantiv neutruplocon

baĭramlî́c n., pl. urĭ (turc. baĭramlyk). Ploconu pe care, pe lîngă haracĭ, domniĭ româneștĭ îl trimeteaŭ la baĭram sultanuluĭ și unor funcționarĭ însemnațĭ aĭ săĭ începînd de la Vasile Lupu în Mold. și Ștefan Racoviță în Țara Rom. (Șain. Infl. Or.). V. haracĭ. substantiv neutrubaĭramlîc

bairamlấc (înv.) (bai-) s. n., pl. bairamlấcuri substantiv neutrubairamlâc