BAINÍTĂ s.f. (Tehn.) Constituent structural al oțelurilor, obținut prin transformarea austenitei. [Pron. bai-ni-. / < germ. Bainit]. substantiv femininbainită
BAINÍTĂ s. f. constituent structural al oțelurilor, prin transformarea austenitei. (< germ. Bainit) substantiv femininbainită
bainítă (ba-i-) s. f., g.-d. art. bainítei substantiv femininbainită
bainită | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bainită | bainita |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | bainite | bainitei |
plural | — | — |