baĭdér și -ir n., pl. e (din baĭaderă, un fel de baĭder elegant pe care-l purtaŭ cocoanele pînă pe la 1870, d. fr. bayadére, baĭaderă, pin aluz. la vălu pe care-l poartă baĭaderele pe umeri). O fășie de lînă lungă de vre-o 150 c.m. și lată de vre-o 10-20 pe care oameniĭ din popor o poartă ĭarna în prejuru gîtuluĭ, azĭ înlocuită de „boĭeri” pin fular (Baĭder la Sadov. VR. 1926, 1, 65-66). v. bașlic, cravată și tartan. temporarbaĭder
baidir n. Mold. șal sau basma, din bumbac ori lână colorată, cu care țăranii își înveleau iarna gâtul (azi aproape dispărut). [Origină necunoscută]. temporarbaidir
BÁIDIR s. n. v. baider. temporarbaidir