baider definitie

BÁIDER, baidere, s. n. (Reg.) Fâșie lungă împletită din bumbac sau din lână colorată pe care o poartă țăranii la gât. – Germ. Beider. substantiv neutrubaider

baĭdér și -ir n., pl. e (din baĭaderă, un fel de baĭder elegant pe care-l purtaŭ cocoanele pînă pe la 1870, d. fr. bayadére, baĭaderă, pin aluz. la vălu pe care-l poartă baĭaderele pe umeri). O fășie de lînă lungă de vre-o 150 c.m. și lată de vre-o 10-20 pe care oameniĭ din popor o poartă ĭarna în prejuru gîtuluĭ, azĭ înlocuită de „boĭeri” pin fular (Baĭder la Sadov. VR. 1926, 1, 65-66). v. bașlic, cravată și tartan. substantiv neutrubaĭder

báider (reg.) (bai-) s. n., pl. báidere substantiv neutrubaider

BÁIDER, baidere, s. n. (Reg.) Fular de bumbac sau de lână colorată. – Din germ. Beider. substantiv neutrubaider

BÁIDER, baidere, s. n. (Mold.) Fîșie lungă de bumbac sau de lînă colorată, care se poartă la gît; fular. – Variantă: báidir s. n. substantiv neutrubaider