baibafir definitie

credit rapid online ifn

baibafír (înv., reg.) (bai-) s. n., pl. baibafíre substantiv neutrubaibafir

baĭbafír, bașbafír și bașfír n., pl. urĭ (turc. baibafir, un fel de biniș al principilor tătăreștĭ, bašvafir și bašfir, un fel de tichie a vechilor emirĭ mongolicĭ [Löbel, la Acad.]). P.P. Zarafir. – Și baĭbazîr (turc, baĭbazyr). substantiv neutrubaĭbafir

credit rapid online ifn

BAIBAFÍR, baibafire, s. n. (Regional) (Fir de) aur. P-un fuscior de argințel Trage fir de baibafir. TEODO­RESCU, P. P. 31. Toată lumea dăruia:... Buzdugane pentru fin Și miresei baibafir. TEODORESCU, P. P. 620. ◊ (Adjectival) Și mă poartă bine, Cum mi se cuvine: Cămașă de in, Guler baibafir. TEODORESCU, P. P. 80. – Variantă: bașbafír (TEODORESCU, P. P. 79) s. n. substantiv neutrubaibafir

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibaibafir

baibafir  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular baibafir baibafirul
plural baibafire baibafirele
genitiv-dativ singular baibafir baibafirului
plural baibafire baibafirelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z