BAIT s.m. (Inform.) ~; octet (3). substantiv masculinbait
BAIȚ s. n. produs chimic folosit în vopsitorie, la curățirea unor corpuri de lemn sau de metal, la fixarea coloranților pe fibrele textile etc. (< germ. Beize) substantiv neutrubaiț
BAIȚ, baițuri, s. n. Substanță de diverse compoziții, folosită la prelucrarea unor materii prime, la colorarea lemnului, la fixarea coloranților pe fibrele textile, la pregătirea pieilor pentru tăbăcire etc. – Germ. Beize. substantiv neutrubaiț
baiț s. n., (sorturi) pl. báițuri (bai-) substantiv neutrubaiț
BAIȚ, (2) baițuri, s. n. 1. Colorant folosit în tâmplărie, în industria textilă, în tăbăcărie etc. 2. Sort de baiț (1). – Din germ. Beize. substantiv neutrubaiț
BAÍȚ, baițuri, s. n. Preparat chimic de compoziție variată, întrebuințat la prelucrarea unor materii prime (ca piei, păr, lemn etc.), la vopsire sau la mai buna fixare a vopselii (pe fibre, țesături, mobile), la ungerea sau curăirea unor corpuri metalice, lemnoase etc. – Pronunțat monosilabic. substantiv neutrubaiț
BĂÍ1, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie. – Din baie1. verbbăi
BĂÍ2, băiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lucra în mină. – Din baie2. verbbăi
băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă verbbăi
BĂÍ1, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie1. – Din baie1. verbbăi
BĂÍ2, băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie2. verbbăi
BĂÍ, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie; a se îmbăia, a se scălda. (F i g.) [Burghezii] trîndavi, lacomi, mîndri se scald și se băiesc în lacrimi de-a mulțimii. CONTEMPORANUL, I 205. verbbăi
baiț | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | baiț | baițul |
plural | baițuri | baițurile | |
genitiv-dativ | singular | baiț | baițului |
plural | baițuri | baițurilor |