reduceri si promotii 2018
Definitie bai - ce inseamna bai - Dex Online
Alege sensul dorit: bai - substantiv neutru bai - verb

bai definitie

BÁIE2, băi, s. f. (Reg.) Mină. – Magh. bánya. substantiv feminin baie

*2) báĭe f. (fr. baie, d. mlat. baia, port). Golf mic. substantiv feminin baĭe

báie s. f., art. báia, g.-d. art. bắii; pl. băi substantiv feminin baie

Baia f. odinioară oraș, azi sat în jud. Fălticeni cu 3400 loc. Victoria lui Ștefan cel Mare asupra Ungurilor (1467). ║ V. Ofenbaia. substantiv feminin baia

báie, băi, s.f. – 1. Exploatare minieră subterană; mină; ocnă. 2. Carieră de piatră (Borșa, Giulești). Baie de piatră = pietrărie (ALR 1973: 675). ♦ Baia Mare, Baia-Sprie, Băița, Băița de sub Codru, Băiuț (localități în județul Maramureș). – Lat. *bannea, balnea, cf. it. bagno, fr. bain, sbaño, port. banho (DER); Magh. banya provine din rom. (DER). substantiv feminin baie

BÁIE1, băi, s. f. I. 1. Cufundare a trupului în apă (în scop igienic, fiind însoțită de spălarea corpului, sau în scop curativ); îmbăiere. V. s c ă l d a r e. A face baie. Costum de baie. ◊ (Metaforic) La poduri au să iasă dedesubt Bălaurii cu capetele șapte... Dar am să fac în sîngele lor baie. BENIUC, V. 72. ♦ Baie de aburi = expunere a trupului la acțiunea vaporilor de apă sau a aerului umed încălzit. Baie de soare = expunere a trupului (gol) la acțiunea razelor solare. Baie de aer = expunere a trupului (gol) la acțiunea aerului (în aer liber sau în stabilimente amenajate anume pentru aceasta). 2. Cada (sau putina) în care se îmbăiază cineva. Mi-am cumpărat o baie de zinc. 3. Apa în care cineva se îmbăiază. Trecu înainte, poruncind să i se încălzească baia. DUMITRIU, B. F. 91. I se părea numai că-n luciul băii, plină de lăcrîmele ei, vedea ca-n vis chipul mirelui ei iubit. EMINESCU, N. 28. ◊ (Poetic) Ca dintr-o baie de sînge soarele ieșea din mare, înroșind marginea norului sub care se strecura grăbit. CAZABAN, V. 23. În baie te-oi îmbăia, Cu tine că m-oi scălda, în baie de lapte dulce, D-aicea nu te-i mai duce. TEODORESCU, P. P. 89. ◊ Expr. Cald ca în baie = foarte cald. Baie de sînge = vărsare (mare) de sînge, măcel. 4. Stabiliment public amenajat pentru îmbăiat, pre­văzut cu instalații de aburi sau aer cald, dușuri etc. Ceva mai sus, dincolo de schitul Lainici, se văd urmele unor băi romane și ale unui drum de piatră, tot de pe vremile acelea. VLAHUȚĂ, O. A. II 133. ♦ Cameră într-o locuință particulară, prevăzută cu instalația necesară pentru îmbăiat. 6. Recipient de lemn, de metal sau de alt material, în care se pune un lichid (apă, ulei, diferite soluții, metale topite etc.) în vederea unor operații industriale sau chi­mice; p. e x t. lichidul însuși, soluția, metalul topit etc. în care se fac asemenea operații. Baie metalică. Baie de galvanizare. Baie de developare. 7. (Numai la pl.) Nume generic dat localităților în care se găsesc izvoare de ape termale sau minerale cu proprietăți curative; stațiune balneară. Sînt trimis la băi. Băile Herculane.Însoțisem pe tată-meu la băile de la Balta Albă. ODOBESCU, S. III 21. substantiv feminin baie

BÁIE1, băi, s. f. I. 1. Cufundare a corpului în apă, în scop igienic sau curativ; îmbăiere. V. scăldare. 2. Cada sau putina în care cineva se îmbăiază. ♦ Apa în care cineva se îmbăiază. ◊ Expr. Baie de sânge = vărsare de sânge; măcel. ♦ Stabiliment public cu instalații speciale servind pentru îmbăiere; încăpere special amenajată pentru îmbăiere. 3. Expunerea corpului (gol) la acțiunea vaporilor de apă, a soarelui, a aerului etc., în scop igienic sau curativ. 4. Recipient în care se pune un lichid, o soluție etc. în vederea unor operații industriale sau chimice; lichidul, soluția etc. în care se fac asemenea operații. II. (La pl.) Nume dat localităților în care se găsesc izvoare de apă termală sau minerală cu proprietăți curative. – Lat. *baneum (v. sl. banja). substantiv feminin baie

1) báĭe f., pl. băĭ (vsl. banĭa, baĭe, ung. bánya, baĭe, mină, ocnă, d. it. bagno, baĭe, arest, lat. bálneum, baĭe. V. balnear). Apă saŭ alt lichid în care te scalzĭ: o baie caldă. Scăldătură, acțiunea de a te scălda: a face o baĭe. Localu, camera saŭ vasu în care te scalzĭ: baĭa comunală, o baĭe de zinc. Balie, găletar. Mină, ocnă. (Vechi) Pl. Stabiliment de băĭ de ape termale saŭ minerale: a pleca la băĭ. Baĭe de abur, baĭe făcută în abur de apă clocotită. Baĭe de soare, acțiunea de a te expune dezbrăcat razelor soarelui p. a te vindeca. Baĭe de sînge, bătălie cruntă. Baĭe de sudoare, asudare excesivă. A fi cald baĭe (saŭ ca în baĭe) a fi foarte cald într’o cameră. V. legniță. substantiv feminin baĭe

baie f. 1. cufundarea corpului în apă: am făcut o baie; 2. apa în care se scaldă: baia e caldă; 3. localul unde se află baia: mă duc la baie; 4. cada în care se face baia; 5. cameră tare încălzită ca să facă s’asude: aci e ca într´o baie; 6. pl. în special, de locuri cu izvoare de ape minerale, unde merge lumea vara spre a face băi pentru sănătate: a plecat la băi; 7. Tr. (învechit) locul de unde se scoteau mineraiuri (aramă, fier) ca Baia de Aramă. [Slav. BANĬA; pentru sensul 7, cf. ung. banya, mină și it. bagno, ocnă]. substantiv feminin baie

BÁIE1, băi, s. f. I. 1. Scăldat, îmbăiere. 2. Cadă, vas special de îmbăiat; feredeu. ♦ Apă de îmbăiat. ◊ Expr. Baie de sânge = vărsare mare de sânge, măcel. ♦ Clădire cu instalații speciale de îmbăiere; p. restr. încăpere special amenajată pentru îmbăiere. 3. (Urmat de determinări) Expunere a corpului (gol), în scop igienic sau curativ, la acțiunea vaporilor de apă, a soarelui, a aerului etc. 4. Recipient în care se pune un lichid, o soluție chimică etc. în vederea unor operații tehnice; p. ext. lichidul, soluția chimică etc. în care se fac asemenea operații. II. (La pl.) Stațiune balneară. [Pr.: ba-ie] – Lat. bannea (=balnea). Cf. sl. banja. substantiv feminin baie

BÁIE2, băi, s. f. (Reg.) Mină1 (din care se extrag minerale). [Pr.: ba-ie] – Din magh. bánya. substantiv feminin baie

BÁIE2, băi, s. f. (Mai ales în Transilv.) Mină1. În tot ținutul Sibenbirgen ( = Transilvania) sînt băi de aur, argint, aramă. GOLESCU, Î. 31. ◊ (În toponimice) Baia Mare. Baia de Aramă. substantiv feminin baie

Baia-Mare f. oraș în Maramureș, numit de Unguri Nagy-Bánya, aproape de granița Transilvaniei, cu mine de aur, argint și plumb. substantiv feminin baiamare

Baia-de-Criș f. sau Körösbánya, orășel așezat pe Crisul-Alb, în comitatul Huniedoara cu mine de aur și de argint. substantiv feminin baiadecriș

Baia-de-Fier f. comună în jud. Gorjiu cu 1500 loc. substantiv feminin baiadefier

Baia-de-Aramă f. 1. comună urbană în județul Mehedinți, plaiul Cloșani: 2000 loc. Târg săptămânal. Poziție pitorescă. Mine de aramă, redeschise în timpul din urmă; 2. schit în comuna cu acelaș nume. substantiv feminin baiadearamă

bái, (báiuri), s. n. – Necaz, supărare, belea, grijă. Mag. baj, care la rîndul său provine din sl. boj „calamitate”, ca și sb., cr., slov., ceh., rut., rus. boj „război”, cf. (ră)zboi (Cihac,II, 478; Gáldi, Dict., 103). – Miklosich, Lexicon, 35 îl deriva direct din sl., ceea ce pare mai puțin probabil. Se folosește numai în Trans., dar circulația sa este mai mare; alături de el, a băilui „a se îngriji de ceva” (‹ mag. bajlodni) este puțin folosit. substantiv neutru bai

BAI, baiuri, s. n. (Reg.) Necaz, încurcătură, bucluc. ◊ Expr. Nu-i (nici un) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nici o pagubă. – Magh. baj. substantiv neutru bai

1) baĭ n., pl. urĭ (ung. baj). Trans. Suferință, supărare. Nu-ĭ baĭ, nu e nicĭ o supărare, nicĭ un regret, se poate face. substantiv neutru baĭ

2) baĭ interj. Rar. Ba, nu. substantiv neutru baĭ

bai (reg.) s. n., pl. báiuri substantiv neutru bai

bái, -uri, s.n. – Necaz, supărare: „Lasă, nu-i bai, mândrior, / Că m-ai lăsat să trag dor” (Papahagi 1925: 197); „Nu te bucura de baiul altuia” (Lenghel 1979: 214). ♦ (med.) Baiul cel mare, baiu cel rău = epilepsie; beteșâg (ALR 1969: 167). – Din magh. baj „necaz” (< sl. boj „calamitate„). substantiv neutru bai

BAI, baiuri, s. n. (Reg.) Necaz, încurcătură, supărare, belea, bucluc. ◊ Expr. Nu-i (niciun) bai (că...) sau de asta nu (mi)-i bai = nu face nimic, nu este nicio pagubă. – Din magh. baj. substantiv neutru bai

BAI, baiuri, s. n. (Mai ales în Transilv.) 1. Necaz, supărare, încurcătură, bucluc; rău. Asta-i baiul, că-i frumos pe afară și-nlăuntru jale. DAVIDOGLU, M. 8. Aoleo, măi hoț de dor, N-am topor să te omor, Nici secure să te tai, Să nu mai am nici un bai. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 93. ◊ Expr. Nu-i (nici un) bai (că...) sau de asta nu-i (sau nu mi-i) bai = nu face nimic, nu-mi pasă, nu e nici o pagubă. 2. (Ironic, în e x p r.) A da bai (cuiva) = a face vinovat (pe cineva de ceva). De frumoasă, nu-i dau bai, Că-i cu dinții ca la cai, De-o sută cinzeci de ai, Nu poate roade mălai. MARIAN, S. 24. substantiv neutru bai

BÁIU interj. (Mold., Transilv.; negație mai puter­nică decît « nu », cu care cineva răspunde la o provocare sau cu care respinge o invitare) Nicidecum, nici să nu te gîndești (la așa ceva), de loc. V. b a. Ș-apoi și vouă, nu știu, zău, cum v-a mai intra cineva în voie. Vorba ceea: hai în car !Baiu !Hai în căruță !Baiu !Hai în teleagă!Baiu!Hai pe jos!Baiu! CREANGĂ, O. A. 90. Fa Dochițo, puică albă, Vin’cu mine să-ți dau salbă... Ți-oi da salbă de mărgele Și paftale și inele.Baiu! marfa de la voi Nu se trece pe la noi. ALECSANDRI, T. 228. Ia stăi puținel, dragă Vochițo!Baiu, baiu, nu se poate! NEGRUZZI, S. III 21. ◊ Expr. A zice baiu = a zice ba, a se împotrivi, a se opune, a refuza. Fata mare și cea mică le luați de v-or plăcea, Dară pe cea mijlociemi-o căzut dragă de foc Și nici ea nu zice baiu! bat-o hîtrul de noroc! EMINESCU, L. P. 136. – Pronunțat: ba-iu. – Variantă: (Transilv., Ban.) báio (HODOȘ, P. P. 151) interj. substantiv neutru baiu

BĂÍ1, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie. – Din baie1. verb băi

BĂÍ2, băiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lucra în mină. – Din baie2. verb băi

BĂÍ1, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie1. – Din baie1. verb băi

băí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 să băiáscă verb băi

BĂÍ, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie; a se îmbăia, a se scălda. (F i g.) [Burghezii] trîndavi, lacomi, mîndri se scald și se băiesc în lacrimi de-a mulțimii. CON­TEMPORANUL, I 205. verb băi

BĂÍ2, băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie2. verb băi

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bai

bai   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bai baiul
plural baiuri baiurile
genitiv-dativ singular bai baiului
plural baiuri baiurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z