BĂHNÍT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Reg., despre apă) Stătut, clocit. – Din bahnă + suf. -it. adjectivbăhnit
BĂHNÍT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Reg.; despre apă) Stătut, clocit. – Bahnă + suf. -it. adjectivbăhnit
BAHNÍT, -Ă, bahniți, -te, adj. (Mold.; despre apă) Stătut, clocit, bîhlit. Mirosind apa din urcior, văzînd că ea-i răsuflată și băhnită, presupuse că bătrînul trebuia să fi murit. EMINESCU, N. 128. temporarbahnit
bâhlit a. Mold. stătut, împuțit: apa era bâhlită CR. [Identic cu bâhnit (din bahnă, mocirlă)]. temporarbâhlit