BĂHNÍT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Reg., despre apă) Stătut, clocit. – Din bahnă + suf. -it. adjectivbăhnit
BĂHNÍT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Reg.; despre apă) Stătut, clocit. – Bahnă + suf. -it. adjectivbăhnit
báhniță f., pl. e (d. bahnă, adică „murdărie”). Munt. Iron. femeie urîtă și murdară. – Și bîhilță (Mold.), epitet și unuĭ bărbat (Țigan). substantiv femininbahniță
bahniță f. 1. pocitură; 2. urâciune: o bahniță de țigancă ISP. [Dela bahnă, la figurat (cf. putoare)]. substantiv femininbahniță
bahniță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bahniță | bahnița |
plural | bahnițe | bahnițele | |
genitiv-dativ | singular | bahnițe | bahniței |
plural | bahnițe | bahnițelor |