bahniță definitie

BĂHNÍT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Reg., despre apă) Stătut, clocit. – Din bahnă + suf. -it. adjectivbăhnit

băhnít (reg.) adj. m., pl. băhníți; f. băhnítă, pl. băhníte adjectivbăhnit

BĂHNÍT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Reg.; despre apă) Stătut, clocit. – Bahnă + suf. -it. adjectivbăhnit

báhniță f., pl. e (d. bahnă, adică „murdărie”). Munt. Iron. femeie urîtă și murdară. – Și bîhilță (Mold.), epitet și unuĭ bărbat (Țigan). substantiv femininbahniță

bahniță f. 1. pocitură; 2. urâciune: o bahniță de țigancă ISP. [Dela bahnă, la figurat (cf. putoare)]. substantiv femininbahniță

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibahniță

bahniță   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bahniță bahnița
plural bahnițe bahnițele
genitiv-dativ singular bahnițe bahniței
plural bahnițe bahnițelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z