bahahúĭe f. (cp. cu bahadîrcă). Est. iron. Femeie cam bătrînă, urîtă și ridiculă. substantiv femininbahahuĭe
bahahuie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bahahuie | bahahuia |
plural | bahahui | bahahuile | |
genitiv-dativ | singular | bahahui | bahahuii |
plural | bahahui | bahahuilor |