reduceri si promotii 2018
Definitie baghetă - ce inseamna baghetă - Dex Online

baghetă definitie

baghétă (baghéte), s. f. – Vargă, vărguță. Fr. baguette. substantiv feminin baghetă

BAGHÉTĂ s.f. 1. Bețișor; vergea, nuielușă. ♦ Bețișor folosit de dirijori pentru conducerea unei orchestre, a unui cor etc.; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor. ♦ Bețișor de diferite dimensiuni cu care se lovesc membranele, coardele sau lamele unor instrumente muzicale. ♦ Corpul principal al arcușului. ♦ Dungă colorată care împodobește uneori ciorapii pe partea exterioară a gleznelor. 2. Piesă cilindrică, subțire, a unui mecanism sau a unei mașini. 3. Mulură mică cu secțiune semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic. 4. (Poligr.) Element ornamental, așezat lateral pe o pagină de carte etc. [< fr. baguette, cf. it. bacchetta]. substantiv feminin baghetă

*baghétă f., pl. e (fr. baguette, d. it. bacchetta, care vine d. lat. baculus, baston. V. bacil). Barb. Vărguță, nuĭelușă, nuĭa. substantiv feminin baghetă

baghétă s. f., g.-d. art. baghétei; pl. baghéte substantiv feminin baghetă

BAGHÉTĂ s. f. 1. bețișor; nuielușă. ◊ vergea subțire folosită de dirijori; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor. ◊ băț de lemn sau de metal servind la punerea în vibrație a unor instrumente de percuție. 2. partea de lemn a arcușului. 3. dungă colorată care împodobește uneori ciorapii pe partea exterioară. 4. piesă cilindrică, subțire, a unui mecanism, a unei mașini. 5. mulură mică cu secțiunea semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic. 6. element ornamental așezat lateral pe o pagină de carte, de catalog etc. 7. pâine lungă și subțire. (< fr. baguette) substantiv feminin baghetă

BAGHÉTĂ, baghete, s. f. 1. Vergea subțire pentru dirijat orchestra sau corul. 2. (În sintagma) Baghetă magică = nuielușă vrăjită cu care se fac minuni în povești; bețișorul scamatorilor. – Din fr. baguette < it. bacchetta < bacchio „baston“. substantiv feminin baghetă

baghetă f. 1. bețișor subțire și mlădios; 2. varga vrăjitorului (= fr. baguette). substantiv feminin baghetă

BAGHÉTĂ, baghete, s. f. 1. Bețișor subțire; nuielușă, vărguță. ◊ Baghetă magică = bețișorul de care se slujesc scamatorii în operațiile lor. ♦ Vargă ușoară și nu prea lungă cu care dirijorii conduc execuția unui ansamblu muzical; fig. talentul, măiestria dirijorului. ♦ Bețișor de forme variate cu care se lovesc membranele, coardele sau lamele unor instrumente muzicale. ♦ Vergea de lemn pe care stă întins părul arcușului. ♦ Dungă de ajur sau de culoare diferită care împodobește uneori ciorapii pe partea exterioară a gleznelor. 2. Nume dat unor piese cilindrice subțiri care fac parte din diverse mecanisme sau aparate. – Fr. baguette. substantiv feminin baghetă

vărgúță f., pl. e (dim. d. vargă, vergĭ. D. rom. vine ngr. vergitsa). Vargă mică. Vărguță magică, o vărguță (nuĭelușă) de lemn de alun cu care vechiĭ fărmăcătorĭ [!] pretindeaŭ că pot descoperi izvoarele ascunse, comorile ș. a. Eĭ ziceaŭ că, dac´o țiĭ orizontal între degete, începe să se învîrtească și, pin [!] asta, arată locu lucruluĭ ascuns. Foarte mulțĭ cred și azĭ într´însa, cum cred și în alte erorĭ. Alchimiștiĭ tot cu vărguța lucraŭ și eĭ. Mesmer, un medic german mort la 1815, avea și el o vărguță ale căreĭ emanațiunĭ, zicea el, distribuĭaŭ fluidu magnetic pe părțile corpuluĭ pe care-l atingea. – Barb. baghetă. substantiv feminin vărguță

BAGHETĂ, baghete, s. f. 1. Bastonaș subțire de lemn, os, metal etc. cu care dirijorii conduc orchestra sau corul; fig. măiestria dirijorului. ◊ Expr. Sub bagheta = sub conducerea dirijorală. ♦ Bețișor de lovit instrumentele muzicale de percuție. ♦ Vergeaua de lemn a arcușului. 2. (Și în sintagma baghetă magică) Nuielușă vrăjită cu care se fac minuni în povești; bețișorul scamatorilor. 3. Vergea de sticlă, de lemn etc. cu diverse întrebuințări tehnice. 4. Ajur sau dungă ornamentală la ciorapi. – Din fr. baguette. substantiv feminin baghetă

BAGHÉTĂ, baghete, s. f. 1. Bețișor subțire; nuie­lușă, vărguță. Cu o mînă... cerca să vîneze, cu o baghetă fină de abanos, fluturii din aer. HOGAȘ, M. N. 47.Ba­ghetă magică = bețișorul de care se servesc scamatorii în operațiile lor. La un semn al baghetei sale magice [scama­torul] făcea să apară... doi porumbei albi. SAHIA, N. 66. ♦ Vargă ușoară și nu prea lungă cu care dirijorii de cor și (mai ales) de orchestră bat măsura și conduc exe­cuția ansamblului muzical; fig. priceperea, talentul dirijorului. Cîntecul urcă pe culmile intensității în urmă­rirea atentă a zborului repezit al baghetei dirijorului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 348, 4/1. ♦ Bețișor de forme variate cu care se lovesc membranele, coardele sau lamele unor instrumente muzicale (toba mică, țambalul etc.). ♦ Vergeaua de lemn pe care stă întins părul arcușului. Nume generic dat unor piese cilindrice subțiri din organismul unei mașini. substantiv feminin baghetă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului baghetă

baghetă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular baghe bagheta
plural baghete baghetele
genitiv-dativ singular baghete baghetei
plural baghete baghetelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z