bageacă definitie

bageác/bageácă (reg.) s. n./s. f., pl. bageácuri/bagéci substantiv femininbageac

BAGEÁC, bageacuri, s. n. (Reg.) Deschizătură în formă de ferestruică în acoperișul caselor țărănești, al unei șuri etc., prin care pătrunde lumina și care servește uneori drept horn; lucarnă, bagea, fumar, hogeac. [Var.: bageacă s. f.] – Contaminare între bagea și ogeac. substantiv femininbageac

BAGEÁCĂ, bageci, s. f. (Reg.) Mică deschizătură în podul unei case, al unei șuri etc., prin care pătrunde lumina și care uneori ține locul coșului. – Tc. bağak. substantiv femininbageacă

bageacă f. Mold. ochiul podului, gura de jos a coșului pe unde iese fumul. [Suceava bagea = turc. BADJÀ; varianta bageac(ă), se datorește influenței analogice a sinonimului ogeac]. substantiv femininbageacă

BAGEÁCĂ s. f. v. bageac. substantiv femininbageacă

BAGEÁCĂ, bageci, s. f. (Mold.) Deschizătură, ca o ferestruică, în podul unei case, al unei șuri etc., prin care pătrunde lumina sau care uneori ține locul hor­nului. Teatrul reprezintă o curte cu zaplaz... În dreapta, o șură cu bageacă spre scenă. ALECSANDRI, T. 895. Variante: bageác, bageacuri, s. n., bageágă (CON­TEMPORANUL, III 707) s. f. substantiv femininbageacă