BAGATÉL s.n. v. bagatelă. substantiv neutrubagatel
BAGATÉL s. n. v. bagatelă. substantiv neutrubagatel
BAGATÉL s. n. v. bagatelă. substantiv neutrubagatel
*bagatélă f., pl. e (fr. bagatelle, d. it. bagattella). Lucru de puțină valoare, fleac. – Vulg. -tel și -del, n., pl. -urĭ. substantiv neutrubagatelă
BAGATÉLĂ, bagatele, s. f. 1. Lucru de mică importanță; obiect de mică valoare, neînsemnat; fleac. 2. Piesă muzicală instrumentală scurtă, de obicei pentru pian. [Var.: bagatel s. n.] – Din it. bagattella, fr. bagatelle. substantiv neutrubagatelă
bagatel substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bagatel | bagatelul |
plural | bagatele | bagatelele | |
genitiv-dativ | singular | bagatel | bagatelului |
plural | bagatele | bagatelelor |