bagatel definitie

BAGATÉL s.n. v. bagatelă. substantiv neutrubagatel

BAGATÉL s. n. v. bagatelă. substantiv neutrubagatel

BAGATÉL s. n. v. bagatelă. substantiv neutrubagatel

BAGATÉL s. n. v. bagatelă. substantiv neutrubagatel

*bagatélă f., pl. e (fr. bagatelle, d. it. bagattella). Lucru de puțină valoare, fleac. – Vulg. -tel și -del, n., pl. -urĭ. substantiv neutrubagatelă

BAGATÉLĂ, bagatele, s. f. 1. Lucru de mică importanță; obiect de mică valoare, neînsemnat; fleac. 2. Piesă muzicală instrumentală scurtă, de obicei pentru pian. [Var.: bagatel s. n.] – Din it. bagattella, fr. bagatelle. substantiv neutrubagatelă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibagatel

bagatel  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bagatel bagatelul
plural bagatele bagatelele
genitiv-dativ singular bagatel bagatelului
plural bagatele bagatelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z