badminton definitie

BÁDMINTON s.n. Joc sportiv, originar din China și Japonia, asemănător cu tenisul, practicat cu o minge mică prevăzută cu pene sau un fel de aripioară de plastic, care se aruncă cu racheta. [Pron. bedminton. / < engl. badminton, cf. Badminton – oraș în Anglia]. substantiv neutrubadminton

BADMINTON BÉD-/ s. n. joc sportiv asemănător cu tenisul, practicat cu o minge mică și ușoară, care se lovește cu racheta. (< engl. badminton) substantiv neutrubadminton

badminton (angl.) [pron. bédminton] s. n. substantiv neutrubadminton

BADMINTON s. n. Joc sportiv asemănător cu tenisul, în care mingea cu pene nu trebuie să atingă solul. [Pr.: bédminton] – Din engl., fr. badminton. substantiv neutrubadminton