BADINERÍE s.f. 1. (Franțuzism) Glumă; copilărie. 2. (Muz.) Piesă instrumentală cu caracter glumeț, vesel și ritm vioi. [Gen. -iei. / < fr. badinerie, cf. prov. badin – glumeț, vesel]. substantiv femininbadinerie
BADINERÍE s. f. 1. glumă; joacă. 2. (muz.) piesă instrumentală cu caracter glumeț, vesel și ritm vioi. 3. dans francez de origine populară cu caracter glumeț. (< fr. badinerie) substantiv femininbadinerie
badineríe s. f., art. badinería, g.-d. badineríi, art. badineríei substantiv femininbadinerie
BADINERÍE s. f. (Muz.) Mișcare cu caracter dansat în suitele franceze și sonatele germane din sec. XVIII. – Din fr. badinerie. substantiv femininbadinerie
badinerie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | badinerie | badineria |
plural | badinerii | badineriile | |
genitiv-dativ | singular | badinerii | badineriei |
plural | badinerii | badineriilor |