BÁCHIC, -Ă adj. v. bahic. adjectiv bachic
*báchic, -ă adj. (lat. bucchicus). Al luĭ Bacu, zeu vinului; de beție: cîntec bachic. – Fals báhic. adjectiv bachic
| bachic adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | bachic | bachicul | bachică | bachica |
| plural | bachici | bachicii | bachice | bachicele | |
| genitiv-dativ | singular | bachic | bachicului | bachice | bachicei |
| plural | bachici | bachicilor | bachice | bachicelor | |