bachelită definitie

BACHELÍTĂ s.f. Material izolator compus dintr-o rășină sintetică, folosit mai ales în electrotehnică. [< fr. bakélite]. substantiv femininbachelită

BACHELÍTĂ s. f. rășină sintetică, al reacției de condensare dintre aldehida formică și fenoli, folosită la fabricarea unor piese electroizolante. (< fr. bakélite) substantiv femininbachelită

BACHELÍTĂ s. f. Rășină sintetică din care se fabrică piese electrice izolatoare și diverse obiecte de uz comun. – Fr. bakélite. substantiv femininbachelită

bachelítă s. f., g.-d. art. bachelítei substantiv femininbachelită

BACHELÍTĂ s. f. Rășină sintetică obținută prin condensarea fenolului cu aldehidă formică, utilizată ca material electroizolant și la fabricarea unor obiecte de uz casnic sau industrial. – Din fr. bakélite. substantiv femininbachelită

BACHELÍTĂ s. f. Rășină sintetică, de mare valoare tehnică, din care se fac piese izolatoare întrebuințate în electrotehnică și diverse obiecte de uz comun. Căli­mară de bachelită. substantiv femininbachelită

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibachelită

bachelită   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bacheli bachelita
plural
genitiv-dativ singular bachelite bachelitei
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z