baccelit a. ramolit. adjectivbaccelit
BACCELÍT, -Ă, bacceliți, -te, adj. (Fam.; despre oameni și despre obrazul lor) Îmbătrânit. ♦ Gras, lăbărțat. – V. bacceli. adjectivbaccelit
baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă verbbacceli
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. A îmbătrâni; a se ramoli. – Din baccea. verbbacceli
bacceli, baccelesc v. r. 1. a îmbătrâni, a se ramoli 2. a se îngrășa, a se lăți verbbacceli
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea. verbbacceli
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni; adesea peiorativ) A îmbătrîni, a se vesteji, a se ramoli. verbbacceli
baccelésc (mă) v. refl. (d. baccea) Fam. Iron. Devin baccea, mă ramolesc. verbbaccelesc
baccelit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | baccelit | baccelitul | baccelită | baccelita |
plural | bacceliți | bacceliții | baccelite | baccelitele | |
genitiv-dativ | singular | baccelit | baccelitului | baccelite | baccelitei |
plural | bacceliți | bacceliților | baccelite | baccelitelor |