baccelire definitie

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă substantiv femininbacceli

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă verbbacceli

BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. A îmbătrâni; a se ramoli. – Din baccea. verbbacceli

bacceli, baccelesc v. r. 1. a îmbătrâni, a se ramoli 2. a se îngrășa, a se lăți verbbacceli

BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea. verbbacceli

BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni; adesea peiorativ) A îmbătrîni, a se vesteji, a se ramoli. verbbacceli

baccelésc (mă) v. refl. (d. baccea) Fam. Iron. Devin baccea, mă ramolesc. verbbaccelesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibaccelire

baccelire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular baccelire baccelirea
plural bacceliri baccelirile
genitiv-dativ singular bacceliri baccelirii
plural bacceliri baccelirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z