baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă verbbacceli
bacceli, baccelesc v. r. 1. a îmbătrâni, a se ramoli 2. a se îngrășa, a se lăți verbbacceli
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea. verbbacceli
BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni; adesea peiorativ) A îmbătrîni, a se vesteji, a se ramoli. verbbacceli
baccelésc (mă) v. refl. (d. baccea) Fam. Iron. Devin baccea, mă ramolesc. verbbaccelesc
bacceli verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)bacceli | baccelire | baccelit | baccelind | singular | plural | ||
baccelind | bacceliți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | baccelesc | (să)baccelesc | bacceleam | baccelii | baccelisem | |
a II-a (tu) | baccelești | (să)baccelești | bacceleai | bacceliși | bacceliseși | ||
a III-a (el, ea) | baccelește | (să)bacceleai | baccelea | bacceli | baccelise | ||
plural | I (noi) | baccelim | (să)baccelim | bacceleam | baccelirăm | bacceliserăm | |
a II-a (voi) | bacceliți | (să)bacceliți | bacceleați | baccelirăți | bacceliserăți | ||
a III-a (ei, ele) | baccelesc | (să)baccelească | bacceleau | bacceliră | bacceliseră |