reduceri si promotii 2018
Definitie baccea - ce inseamna baccea - Dex Online

baccea definitie

bacceá (baccéle), s. f. – Bătrîn decrepit, ramolit, terminat. Tc. bahsizça „fără valoare” (Iorgu, GS, IV, 381). Scriban se gîndește, cu mai puține șanse, de a se adeveri, la tc. baǵci. substantiv feminin baccea

bacceá (rar) s. f., art. bacceáua, g.-d. art. baccélei; pl. baccéle, art. baccélele substantiv feminin baccea

BACCEÁ, baccele, s. f. (Depr.) Bătrân ramolit, cu idei învechite. – Comp. tc. bacı. substantiv feminin baccea

baccea, baccele s. f. (peior.) bătrân ramolit, cu idei învechite substantiv feminin baccea

bacceá f., pl. ele (cp. cu turc. baghǵy, vier). Fam. Iron. Hodorog, hodoroagă, bătrîn slăbit orĭ bătrînă slăbită. substantiv feminin baccea

bacceà m. bătrân retrograd (mai ales în idei); fie tânăr sau baccea. [Cf. turc. BAGČE, grădină, cu expresiunea o grădină de om, în sens ironic]. substantiv feminin bacceà

BACCEÁ, baccele, s. f. (Depr.) Bătrân ramolit, cu idei învechite. – Et. nec. substantiv feminin baccea

BACCEÁ, boccele, s. f. (Peiorativ) Bătrîn neputin­cios, ramolit, cu idei învechite. V. babalîc, ho­dorog. Du-te numaidecît, pînă nu iese bocceaua, hoașca. M. I. CARAGIALE, C. 100. Apoi [tinerii întorși din Franța] s-au pus pe iscodit porecle bătrînilor. Ba strigoi, ba baccele, ba ciocoi, ba retrograzi. EMINESCU, I. V. 25. substantiv feminin baccea

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului baccea

baccea   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular baccea bacceaua
plural baccele baccelele
genitiv-dativ singular baccele baccelei
plural baccele baccelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z