bacante definitie

BACÁNTĂ s.f. 1. Preoteasă a cultului lui Bachus. 2. (Fig.) Femeie cu atitudini libertine. [< lat. bacchans, cf. fr. bacchante, it. baccante]. substantiv femininbacantă

BACÁNTĂ s. f. 1. (la romani) preoteasă a cultului zeului Bacus; menadă; evie. 2. (fig.) femeie cu atitudini libertine. (< fr. bacchante) substantiv femininbacantă

BACÁNTĂ, bacante, s. f. (La romani) Preoteasă a zeului Bachus. ♦ Fig. Calificativ dat unei femei destrăbălate. – Fr. bacchante (lat. lit. bacchans, -ntis). substantiv femininbacantă

*bacántă f. pl. e (lat. bácchans, -ántis, part. prezent d. bacchari, a celebra misterele luĭ Bacu, a te agita). Preuteasă a luĭ Bacu, menadă. Fig. femeĭe foarte destrăbălată. substantiv femininbacantă

bacántă s. f., g.-d. art. bacántei; pl. bacánte substantiv femininbacantă

bacantă f. 1. preoteasă a lui Bachus; 2. femeie destrăbălată: bacantă între vestale AL. substantiv femininbacantă

BACÁNTĂ, bacante, s. f. (La romani) Preoteasă a zeului Bachus; menadă. ♦ Fiecare dintre însoțitoarele zeului Bachus. ♦ Fig. Femeie destrăbălată. – Din fr. bacchante. substantiv femininbacantă

BACÁNTĂ, bacante, s. f. (În antichitatea romană) Preoteasă a zeului Bachus. Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nșelăciune De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir. EMINESCU, O. I 30. substantiv femininbacantă