BACANÁL, -Ă I. adj. 1. de bacanală. 2. (fig.) orgiastic. II. s. f. 1. sărbătoare cu muzică și dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus. 2. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie. 3. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică și romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică și sonoritate amplă. (<fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia) adjectivbacanal
bacanal adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | bacanal | bacanalul | bacanală | bacanala |
plural | bacanali | bacanalii | bacanale | bacanalele | |
genitiv-dativ | singular | bacanal | bacanalului | bacanale | bacanalei |
plural | bacanali | bacanalilor | bacanale | bacanalelor |