reduceri si promotii 2018
Definitie bacalaureat - ce inseamna bacalaureat - Dex Online

bacalaureat definitie

BACALAUREÁT s.n. Examen general cu care se încheie cursurile liceului și după care este permisă intrarea la o facultate; titlu obținut de absolventul unui astfel de examen. // s.m. și f. Absolvent care a trecut examenul de bacalaureat. [Pron. -la-u-re-at, pl. -te. / < fr. baccalauréat]. substantiv masculin și feminin bacalaureat

BACALAUREÁT, -Ă I. s. n. examen de absolvire a liceului, care urmărește să verifice dacă absolventul a atins nivelul adecvat de cultură generală și de maturitate intelectuală; titlul obținut; bac3 (2). II. s. m. f. posesor al unui asemenea titlu. (<fr. baccalauréat, lat. baccalaureatus) substantiv masculin și feminin bacalaureat

BACALAUREÁT1 s. n. (În vechea organizare a învățământului) Examen general pe care îl treceau absolvenții liceului. ♦ Titlu obținut în urma acestui examen. [Pr.: -la-u-re-at] – Fr. baccalauréat (lat. lit. baccalaureatus). substantiv masculin și feminin bacalaureat

bacalaureát1 (persoană) (-la-u-re-at) s. m., pl. bacalaureáți substantiv masculin și feminin bacalaureat

bacalaureát2 (examen) (-la-u-re-at) s. n., pl. bacalaureáte substantiv masculin și feminin bacalaureat

BACALAUREÁT2, -Ă, bacalaureați, -te, s. m. și f. (În trecut) Persoană care a trecut examenul de bacalaureat. [Pr.: -la-u-re-at] – Fr. baccalauréat (lat. lit. baccalaureatus). substantiv masculin și feminin bacalaureat

*bacalaureát, -ă s. (fr. baccalauréat, d. mlat. baccalaureatus, care vine d. baccaláureus, ĭar aceasta e o traducere arbitrară după fr. bachelier, flăcăŭ, și n’are nici o legătură cu lat. baca, bacă, și laurus, dafin). Acela care a trecut un examin general de liceŭ. S.n., pl. e. Examinu pe care-l trece un bacalaureat: a da, a trece, a lua bacalaureatu. – În România, acest examin a fost desființat de ministru liberal Haret în 1899 și reînființat de ministru liberal Angelescu la 1925. – Vulg. bacaloriat. substantiv masculin și feminin bacalaureat

bacalaureat n. întâiul grad universitar după terminarea studiilor liceale. ║ m. cel ce a trecut examenul de bacalaureat. substantiv masculin și feminin bacalaureat

BACALAUREÁT, -Ă, bacalaureați, -te, s. n., s. m. și f., 1. S. n. Examen de absolvire a liceului. ♦ Titlu obținut în urma acestui examen. 2. S. m. și f. Persoană care a promovat examenul de bacalaureat (1). [Pr.: -la-u-re-at) – Din fr. baccalauréat. substantiv masculin și feminin bacalaureat

BACALAUREÁT1, bacalaureate, s. n. (În vechea organizare a învățâmîntului) Examen general pe care îl treceau absolvenții liceului spre a se bucura de anumite drepturi. ♦ Titlu obținut în urma acestui examen. – Pronunțat: -la-u-re-at. substantiv masculin și feminin bacalaureat

BACALAUREÁT2, -Ă, bacalaureați, -te, s. m. și f. Persoană care a trecut examenul de bacalaureat. După ce mai băură cîte un pahar, Anton, cu gust de vorbă, me­lancolic, dădu iar din cap, uitîndu-se la bacalaureatul cel scund. SADOVEANU, O. VI 219. – Pronunțat: -la-u-re-at. substantiv masculin și feminin bacalaureat

bacalaureátă (-la-u-re-a-) s.f, g.-d. art. bacalaureátei; pl. bacalaureáte substantiv masculin și feminin bacalaureată

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bacalaureat

bacalaureat   substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bacalaureat bacalaureatul bacalaurea bacalaureata
plural bacalaureați bacalaureații bacalaureate bacalaureatele
genitiv-dativ singular bacalaureat bacalaureatului bacalaureate bacalaureatei
plural bacalaureați bacalaureaților bacalaureate bacalaureatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z