bîca adv. (rudă cu bîldîbîc). Mold. A face (ori a da) bîca, a cădea (în limba copiilor). invariabilbîca
bâca int. numai în expresiunea a face bâca, a cădea; era să facă bâca AL. [Vorbă din graiul copiilor]. invariabilbâca
BÁCĂ s.f. Fruct cărnos, cu miezul zemos, conținând una sau mai multe semințe. [< lat. bacca]. substantiv femininbacă
BÁCĂ s. f. fruct cărnos, cu pieliță subțire și cu miezul zemos. (< lat. bacca) substantiv femininbacă
BÁCĂ, bace, s. f. Nume dat fructelor cărnoase, cu pielița subțire și cu miezul zemos, în care se află semințele. Afina este o bacă. – It. bacca (lat. lit. baca). substantiv femininbacă
*bácă f., pl. e (lat. baca, bacca, bobiță). Bot. Boabă, bobiță, fruct cărnos cu maĭ mulțĭ sîmburĭ micĭ, ca la dafin, agriș, poamă ș.a. V. drupă. substantiv femininbacă
bácă s. f., g.-d. art. bácei; pl. báce substantiv femininbacă
BÁCĂ, bace, s. f. Fruct cu pericarp cărnos, cu pieliță subțire și cu miezul zemos, în care se află semințele. – Din it., lat. bacca. substantiv femininbacă
BÁCĂ, bace, s. f. Nume dat fructelor cărnoase, cu pielița subțire și cu miezul zemos, în care se află semințele. Boaba de strugure este o bacă. substantiv femininbacă
bấcă s. f. substantiv femininbâcă
bacă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bacă | baca |
plural | bace | bacele | |
genitiv-dativ | singular | bace | bacei |
plural | bace | bacelor |