BABY-SITTER s. m. (Pr. béibisităr) Cel angajat să aibă grijă de un copil, în absența părinților. (<engl., fr. baby-sitter) substantiv masculinbabysitter
babysítter2 (angl.) [pron. bebisítăr] s.m., pl. babysitteri substantiv masculinbabysitter
BABYSÍTTER, babysitteri, -e, s. m. și f. Îngrijitor de copii. [Pr.: beibisítăr]. – Din engl. baby sitter. substantiv masculinbabysitter
BABYSITTER, babysitteri, -e, s. m. și f. Persoană remunerată, care îngrijește un copil. [Pr.: bebisităr] – Din engl. babysitter. substantiv masculinbabysitter
babysitter substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | babysitter | babysitterul |
plural | babysitteri | babysitterii | |
genitiv-dativ | singular | babysitter | babysitterului |
plural | babysitteri | babysitterilor |