babúră (-re), s. f. – 1. (Trans.) Fumar. – 2. (Trans.) Flăcăraie, vîlvătaie. – 3. (Banat) Lapoviță. Sl. babura „horn”. Sensul 3 se explică poate prin aburii care însoțesc uneori precipitațiile, și care s-au asimilat probabil cu fumul (DAR în consideră cuvînt diferit de cel anterior). substantiv femininbabură
babură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | babură | babura |
plural | babure | baburele | |
genitiv-dativ | singular | babure | baburei |
plural | babure | baburelor |