babínă (babíne), s. f. – Buză groasă. Fr. babine (sec. XX). Galicism, folosit ca termen tehnic de vînătoare (Sadoveanu). substantiv feminin babină
BABÍNĂ s.f. (Rar) Partea groasă, care atârnă, a buzelor unor animale. [< fr. babine]. substantiv feminin babină
BABÍNĂ s. f. partea groasă, care atârnă, a buzelor unor animale. (<fr. babine) substantiv feminin babină
BABÍNĂ, babine, s. f. (Rar) Buză (la animale). Un prepelicar cu cap mare, cu bobinele dezvoltate. V. ROM. mai 1939, 8. substantiv feminin babină
| babină | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | babină | babina |
| plural | babine | babinele | |
| genitiv-dativ | singular | babine | babinei |
| plural | babine | babinelor | |