babilonie definitie

BABILONÍE s. f. încurcare, amestecare a limbilor; vorbire, scriere confuză. ♦ dezordine, situație confuză, haotică. (<babilon/ic/ + -ie) substantiv femininbabilonie

BABILONÍE, babilonii, s. f. 1. Vorbire sau scriere confuză. 2. Învălmășeală mare; încurcătură. – Din Babilon + suf. -ie. substantiv femininbabilonie

babiloníe f. (din forma maĭ veche și maĭ rară azi vavilonie, d. Vavilón, celebru oraș unde s’aŭ amestecat limbile, pron. de Grecii de azĭ Vavilón, ĭar de ceĭ vechĭ Babylón). Mare amestec, mare confuziune: acest minister e o adevărată babilonie. substantiv femininbabilonie

babiloníe s.f. (pop.) 1 Vorbire sau scriere încâlcită, confuză. În teza de licență e o babilonie. 2 Învălmășeală mare, dezordine, zăpăceală; situație confuză, haotică. E o adevărată babilonie în bucătărie. • acc. și (înv.) babilónie. pl. -ii. g.-d. -iei. și (înv.) vaviloníe s.f. /nm.pr. (oraș antic în Mesopotamia) Babilon + -ie. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007) substantiv femininbabilonie

babilonie f. fig. mare confuziune [V. Babilonia, cu aluziune la Turnul lui Babel]. substantiv femininbabilonie

babiloníe s. f., art. babilonía, g.-d. art. babiloníei; pl. babiloníi, art. babiloníile substantiv femininbabilonie

BABILONÍE, babilonii, s. f. 1. Vorbire sau scriere încâlcită, confuză. 2. Învălmășeală mare, dezordine. [Var.: vaviloníe s. f.] – Babilon (n. pr.) + suf. -ie. substantiv femininbabilonie

BABILONÍE, babilonii, s. f. 1. Vorbire sau scriere confuză, amestecată, încurcată. 2. Învălmășeală mare, încurcătură. Fu o adevărată babilonie pînă începură să sfîrîie cratițele. AGÎRBICEANU S.P. 35. substantiv femininbabilonie