bábcă (-ắbci), s. f. – Nicovală de mînă folosită de secerători. – Var. batcă. Pol., rut., rus. babka, cf. babă (DAR). Var. se explică prin influența vb. a bate. substantiv femininbabcă
babcă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | babcă | babca |
plural | băbci | băbcile | |
genitiv-dativ | singular | băbci | băbcii |
plural | băbci | băbcilor |