bătrânicios definitie

bătrîncĭós, și bătrînicĭós, -oásă adj. (d. îmbătrînit). Care pare maĭ bătrîn. Care are purtare de bătrîn, care e serios. adjectiv bătrîncĭos

BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Din bătrân + suf. -ic-ios. adjectiv bătrânicios

bătrâniciós (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrânicióși; f. bătrânicioásă, pl. bătrânicioáse adjectiv bătrânicios

bătrânicios a. cam bătrân: un cocostârc de cei bătrânicioși CR. adjectiv bătrânicios

BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Bătrân + suf. -icios. adjectiv bătrânicios

BĂTRÎNICIÓS, -OÁSĂ, bătrînicioși, -oase, adj. Îmbă­trînit înainte de vreme; cu apucături, înfățișare, vorbă etc. de bătrîn. [Fetița] semăna uimitor cu acea mică, dar deșirată prințesă de Prusia...; același chip bătrînicios și searbăd. M. I. CARAGIALE, C. 135. (În forma bătrîncios) Doar s-a încălzi... și n-a mai clănțăni atîta din măsele, ca un cocostîrc de cei bătrîncioși. CREANGĂ, P. 246. – Variantă: bătrînciós, -oásă adj. adjectiv bătrînicios

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bătrânicios

bătrânicios   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bătrânicios bătrâniciosul bătrânicioa bătrânicioasa
plural bătrânicioși bătrânicioșii bătrânicioase bătrânicioasele
genitiv-dativ singular bătrânicios bătrâniciosului bătrânicioase bătrânicioasei
plural bătrânicioși bătrânicioșilor bătrânicioase bătrânicioaselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z