bărzoi definitie

bârzói (reg., în expr.) adv. invariabil bârzoi

BÂRZÓI adv. (Reg., în expr.) Cu coada bârzoi = cu coada ridicată în sus. – Et. nec. invariabil bârzoi

BÎRZÓI s. n. (În expr.) Cu coada bîrzoi = cu coada ridicată în sus. Cu coada bîrzoi, [pisica] făcu un salt și-și căută scăpare pe umărul lui Traian. SADOVEANL, P. M. 239. Iedul... ședea în picioare... cu bărbuța fru­moasă și cu codița bîrzoi. VISSARION, B. 83. A-și face coada bîrzoi = a o lua nebunește la fugă. Morărița, cînd A văzut venind Care scîrțîind... Și-a făcut coada bîrzoi Și-a fugit prin cele văi. TEODORESCU, P. P. 151. Cu părul bîrzoi = cu părul ridicat în sus (de frică), cu părul măciucă. invariabil bîrzoi

bîrzói (-oáie), adj. – Ridicat, îmbîrligat; se spune exclusiv despre coada unor animale, cum sînt cîinele, capra, calul etc. Sl. bŭrzŭ „rapid” (› sb. brz, bg. brăz; cf. Berneker 108), în parte contaminat de mag. borzolni (› rom. burzului). În afară de influența acestui ultim cuvînt, schimbarea semantică a lui bîrzoi se explică printr-o confuzie între cauză și efect, căci animalele care aleargă o fac de obicei cu coada ridicată. Der. bîrzeică, s. f. (sanie); bîrzoi, vb. (a-și pierde cumpătul, a-și ieși din fire; a se zbîrli, a se speria); bîrzoiat, adj. (zbîrlit; prost dispus); îmborzoia, vb. (Trans., a se încreți). Presupunem că trebuie să se adauge aceleiași familii cuvîntul bîrzoc, s. m. (cînepă ce rămîne fără a crește), care trebuie probabil înțeles „plantă ce crește rapid”, adică „(plantă) prematură, care nu ajunge la maturitate”. invariabil bîrzoi

BÂRZÓI adv. (Reg., în expr.) Cu coada bârzoi = cu coada ridicată în sus. invariabil bârzoi

bîrzói adv. (d. borz). Fam. Zbîrlit, bîrzoĭat, bursucat, ridicat drept în sus: coada, mustățile îĭ stăteaŭ bîrzoĭ. – În Olt. bîzoĭ. (NPl. Ceaur, 48). invariabil bîrzoi

bârzoiu adv. V. bâzoiu. invariabil bârzoiu

bîrzoĭéz V. îmbîrzoĭez. invariabil bîrzoĭez

cu coada bârzoi expr. (pop.) fudul, îngâmfat. invariabil cucoadabârzoi

BĂRZÓI, bărzoi, s. m. (Rar) Bărbătușul berzei. – Din barză + suf. -oi. substantiv masculin bărzoi

bărzói (rar) s. m., pl. bărzói, art. bărzóii substantiv masculin bărzoi

BĂRZÓI, bărzoi, s. m. (Rar) Bărbătușul berzei. – Barză + suf. -oi. substantiv masculin bărzoi

BĂRZÓI, bărzoi, s. m, (Rar, mai mult în glumă) Bărbătușul berzei. Bărzoiul pîndește pe baltă. broaștele. STANCU, D. 224. Am văzut O barză Ș-un bărzoi Și trei puici; Cine sînt? TEODORESCU, P. P. 199. substantiv masculin bărzoi

BARZÓI s. m. Câine rusesc cu siluetă grațioasă și zveltă, folosit la vânătoare și agrement. (<rus. barzoi) substantiv masculin barzoi

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bărzoi

bărzoi   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bărzoi bărzoiul
plural bărzoi bărzoii
genitiv-dativ singular bărzoi bărzoiului
plural bărzoi bărzoilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z