bărzăun definitie

BĂRZĂÚN, bărzăuni, s. m. (Entom.) 1. Bondar. 2. Gărgăun. – Onomatopee. substantiv masculin bărzăun

bărzăún și -úne m. (d. borz. Cp. și cu bînzar și bondar). Vest. Gărgăun (vespa crabro). Bondar (bombus terrestris). substantiv masculin bărzăun

gărgăún m. (lat. crabro, pop. *grabro, -ónis, de unde s´a făcut *grăurun apoĭ, poate infl. de gărgăriță, gărgăun). O vĭespe foarte mare cu dungĭ transversale galbene saŭ și neagră albăstruĭe strălucitoare (vespa crabro). Un fel de vĭermĭ care se fac la coarnele berbecilor și-ĭ fac să aĭbă gust de luptă. Fig. Iron. A avea gărgăunĭ (greĭerĭ, stiglețĭ) la cap, a fi cam nebun. – Și găun și bărzăun. V. bondar, grăunte. substantiv masculin gărgăun

bărzăún s. m., pl. bărzăúni substantiv masculin bărzăun

BĂRZĂÚN, bărzăuni, s. m. (Entom.) 1. Bondar. 2. Gărgăun. – Formație onomatopeică. substantiv masculin bărzăun

BĂRZĂÚN, bărzăuni, s. m. 1. Bondar. 2. Gen de viespi mari, de culoare neagră lucitoare, vărgată cu galben (Vespac rabro). V. gărgăun. substantiv masculin bărzăun

bârzăun m. 1. albină sălbatică; 2. gândac ce sbârnăe sburând. [Onomatopee: cf. bâz ! și finalul din gărgăun]. temporar bârzăun

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bărzăun

bărzăun   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bărzăun bărzăunul
plural bărzăuni bărzăunii
genitiv-dativ singular bărzăun bărzăunului
plural bărzăuni bărzăunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z