reduceri si promotii 2018
Definitie bărdacă - ce inseamna bărdacă - Dex Online

bărdacă definitie

bărdácă (-ce), s. f.1. Ulcică. – 2. Varietate de prună. – var. bărdac, bardac(ă). Megl. bărdac. Tc. bardak (Moklosich, Fremdw., 77; Șeineanu, II, 38; Lokotsch 230; Ronzevalle 43), cf. cuman. bardac (Kuun 123), bg. bardak. Sensul 2 apare și în tc. substantiv feminin bărdacă

BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Cană mică de pământ cu toartă, din care se bea apă, lapte etc. 2. Varietate indigenă de prune lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Tc. bardak. substantiv feminin bărdacă

bărdácă1/bărdác2 (cană) s. f./s. n., pl. bărdáce substantiv feminin bărdacă

bărdácă2 (prună) s. f., g.-d. art. bărdácei; pl. bărdáce substantiv feminin bărdacă

BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă). 2. Varietate indigenă de prune, lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Din bărdac. substantiv feminin bărdacă

BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. (Munt., Mold.) Cană mică de pămînt, cu toartă, de obicei mai strîmtă la gură și smălțuită, din care se bea de obicei apă, lapte etc. Dac-ar fi cineva să-mi dea și mie... o bărdacă de apă de izvor să beau, ți-aș arăta și eu cine sînt. ISPIRESCU, L. 263. Anca (cu o bărdacă de apă): Ține, Ioane. CARAGIALE, O. I 269. Cînd s-au așezat iar la masă, Abu-Hasan a luat o bărdacă, a umplut-o cu vin. CARAGIALE, O. III 63. – Variante: bardácă (POPESCU, B. IV 138) s. f., (rar) bărdác s. n. substantiv feminin bărdacă

bardacă f. cană mică, ulcea cu toartă de băut apă. [Turc. BARDAK]. temporar bardacă

bardace f. pl. soiu de prune cu gât (Prunus insititia). [Lit. prună în formă de bardacă sau de urcior]. temporar bardace

BARDÁCĂ s. f. v. bărdacă. temporar bardacă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bărdacă

bărdacă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bărda bărdaca
plural bărdace bărdacele
genitiv-dativ singular bărdace bărdacei
plural bărdace bărdacelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z