bărdăhan definitie
bărdăhán V. burduhan. substantiv neutru bărdăhan
bărdăhan n. V. burduhan. substantiv neutru bărdăhan
burduhan n. 1. pielița ce coprinde mațele; 2. lucruri făcute din acea pieliță, ca ochiuri de fereastră la bordeiele țărănești; 3. burta dobitoacelor; 4. (ironic) pântece mare și gros: grozav burdăhan și nesățios gâtlej CR. [Din burduh = burduf; forme paralele; bărdăhan (scurtat bărdan), burdăhan]. substantiv neutru burduhan
bardahán V. burduhan. temporar bardahan
bîrdîhán și bîrdîzán V. burduhan. temporar bîrdîhan
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bărdăhan
| bărdăhan | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | bărdăhan | bărdăhanul |
| plural | bărdăhanuri | bărdăhanurile | |
| genitiv-dativ | singular | bărdăhan | bărdăhanului |
| plural | bărdăhanuri | bărdăhanurilor | |