bărbuță definitie

BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă. substantiv feminin bărbuță

bărbúță s. f., g.-d. art. bărbúței; pl. bărbúțe substantiv feminin bărbuță

BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă; bărbiță (2), bărbușoară (1). – Barbă + suf. -uță. substantiv feminin bărbuță

BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă. Clipea mereu din ochi cu înțeles și-si mîngîia bărbuța. PAS, Z. I 213. substantiv feminin bărbuță

barbútă (barbúte), s. f. – Veche monedă turcească de argint, care valora 2 bani și jumătate la începutul sec. XIX. – Var. barbut, s. m. (joc de noroc asemănător cu rișca). Origine necunoscută, dar aproape sigur orientală. Moneda și numele ei au dispărut din circulație, dar nu și jocul, încă foarte obișnuit la oraș. substantiv feminin barbută

barbútă (monedă) s. f., g.-d. art. barbútei; pl. barbúte substantiv feminin barbută

BARBÚTĂ, barbute, s. f. (Înv.) Monedă veche de la începutul secolului trecut. substantiv feminin barbută

barbută f. monedă, în valoare de doi lei și zece parale, ce circula în vremea lui Caragea (FIL.). [Origină necunoscută]. substantiv feminin barbută

BARBÚTĂ, barbute, s. f. Veche monedă de la începutul sec. XIX, cu valoare de 2 lei (vechi) și 10 parale. – Et. nec. substantiv feminin barbută

BARBÚTĂ, barbute, s. f. (Învechit) Monedă veche de la începutul secolului trecut. Monedele ce circulau în timpul lui Caragea sînt acestea: mahmudia cu lei 38.. barbuta, lei 2,10. FILIMON, C. 111. substantiv feminin barbută

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bărbuță

bărbuță   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bărbuță bărbuța
plural bărbuțe bărbuțele
genitiv-dativ singular bărbuțe bărbuței
plural bărbuțe bărbuțelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z