BĂRBÓS, -OÁSĂ, bărboși, -oase, adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barbă (lungă și deasă); nebărbierit. – Din barbă + suf. -os. adjectiv bărbos
bărbós, -oásă adj. (d. barbă). Care are barbă maĭ ales mare. adjectiv bărbos
bărbós adj. m., pl. bărbóși; f. bărboásă, pl. bărboáse adjectiv bărbos
bărbos a. 1. cu barba mare și deasă; 2. cui crește barba. adjectiv bărbos
BĂRBÓS, -OÁSĂ, bărboși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barbă (lungă și deasă); care nu s-a bărbierit mai multe zile. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori dispuse în spice cilindrice, pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). – Barbă + suf. -os. adjectiv bărbos
BĂRBÓS, -OÁSĂ, bărboși, -oase, adj. Cu barbă, care poartă barbă (lungă și deasă); care este nebărbierit de mai multe zile; căruia i-au crescut tuleiele bărbii. Aveau hainele rupte, erau obosiți, bărboși, cu capetele goale. DUMITRIU, B. F. 140. Și s-au pornit bărboșii regi Cu șfetnicii-nvechiți în legi Și patruzeci de zile-ntregi Au tot nuntit. COȘBUC, P. I 58. ◊ (Substantivat) S-a apropiat de bărboșii și pmtecoșii care îi făceau zile fripte. PAS, L. I 111. Bărbosul se holba cu mare tulburare spre adînc. SADOVEANU, N. F. 48. adjectiv bărbos
Bărboși pl. 1. târg și stațiune de drum de fier în județul Covurlui spre V. de Galați, locul natal al lui Cuza; 2. pârâu și sat în județul Fălciu: 253 loc. adjectiv bărboși
bărbos | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | bărbos | bărbosul | bărboasă | bărboasa |
plural | bărboși | bărboșii | bărboase | bărboasele | |
genitiv-dativ | singular | bărbos | bărbosului | bărboase | bărboasei |
plural | bărboși | bărboșilor | bărboase | bărboaselor |