bărbos definitie

bărbos, bărboși, s. m. (cart.) rigă, popă. adjectiv bărbos

BĂRBÓS, -OÁSĂ, bărboși, -oase, adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barbă (lungă și deasă); nebărbierit. – Din barbă + suf. -os. adjectiv bărbos

bărbós, -oásă adj. (d. barbă). Care are barbă maĭ ales mare. adjectiv bărbos

bărbós adj. m., pl. bărbóși; f. bărboásă, pl. bărboáse adjectiv bărbos

bărbos a. 1. cu barba mare și deasă; 2. cui crește barba. adjectiv bărbos

BĂRBÓS, -OÁSĂ, bărboși, -oase, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat, m.) Cu barbă (lungă și deasă); care nu s-a bărbierit mai multe zile. 2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori dispuse în spice cilindrice, pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). – Barbă + suf. -os. adjectiv bărbos

BĂRBÓS, -OÁSĂ, bărboși, -oase, adj. Cu barbă, care poartă barbă (lungă și deasă); care este nebăr­bierit de mai multe zile; căruia i-au crescut tuleiele bărbii. Aveau hainele rupte, erau obosiți, bărboși, cu capetele goale. DUMITRIU, B. F. 140. Și s-au pornit bărboșii regi Cu șfetnicii-nvechiți în legi Și patruzeci de zile-ntregi Au tot nuntit. COȘBUC, P. I 58. ◊ (Substan­tivat) S-a apropiat de bărboșii și pmtecoșii care îi făceau zile fripte. PAS, L. I 111. Bărbosul se holba cu mare tulburare spre adînc. SADOVEANU, N. F. 48. adjectiv bărbos

Bărboși pl. 1. târg și stațiune de drum de fier în județul Covurlui spre V. de Galați, locul natal al lui Cuza; 2. pârâu și sat în județul Fălciu: 253 loc. adjectiv bărboși