bănărit definitie

BĂNĂRÍT s. n. Bănet. – Din ban1 + suf. -ărit. substantiv neutrubănărit

bănărít n., pl. urĭ (d. ban). Bănet. substantiv neutrubănărit

bănărít (reg.) s. n., pl. bănăríturi substantiv neutrubănărit

bănărit n. bănet: ian privește bănărit ! AL. substantiv neutrubănărit

BĂNĂRÍT, bănărituri, s. n. (Reg.) Bănet. – Ban1 + suf. -ărit. substantiv neutrubănărit

BĂNĂRÍT s. n. (Mold., cu sens colectiv) Sumă mare de bani, bani mulți; bănet. Boierul acela, de mult bănărit ce avea, nu-i mai știa numărul. CREANGĂ, P. 67. Care dincotro îl ruga: unul să-i deie bănărit cît a cere el, altul să-i deie fata și jumătate de împărăție... pentru asemenea odoare. CREANGĂ, P. 228. Ian privește bănărit, de unde eram afif de parale... ALECSANDRI, T. 146. substantiv neutrubănărit

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibănărit

bănărit   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bănărit bănăritul
plural bănărituri bănăriturile
genitiv-dativ singular bănărit bănăritului
plural bănărituri bănăriturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z