băltos definitie
BĂLTÓS, -OÁSĂ, băltoși, -oase, adj. Plin de bălți; p. ext. mlăștinos, mocirlos. – Din baltă + suf. -os. adjectiv băltos
băltós, -oásă adj. Plin de bălți, palustru: locurĭ băltoase. adjectiv băltos
băltós adj. m., pl. băltóși; f. băltoásă, pl. băltoáse adjectiv băltos
băltos a. acoperit de bălți: loc băltos. adjectiv băltos
BĂLTÓS, -OÁSĂ, băltoși, -oase, adj. Plin de bălți; p ext. mlăștinos, mocirlos. – Baltă + suf. os. adjectiv băltos
BĂLTÓS, -OÁSĂ, băltoși, -oase, adj. (Despre locuri) Plin de bălți, acoperit de multe bălți; mocirlos, mlăștinos. [Balaurii] se așază cu locul în ziduri sparte și părăsite... prin locuri băltoase, cu deosăbire în fîntîni și lacuri rare. SBIERA, F. 316. Avea... o fîșioară [de loc]... băltoasă, Glodoroasă și ghimpoasă. PANN, P. V. II 119. adjectiv băltos
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului băltos
| băltos | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | băltos | băltosul | băltoasă | băltoasa |
| plural | băltoși | băltoșii | băltoase | băltoasele | |
| genitiv-dativ | singular | băltos | băltosului | băltoase | băltoasei |
| plural | băltoși | băltoșilor | băltoase | băltoaselor | |