băltoagă definitie

BĂLTOÁGĂ s. f. v. băltoacă. substantiv feminin băltoagă

băltoácă și -oágă (oa diftong), f. pl., e. Baltă mică: o băltoagă de apă de ploaĭe pe drum, de sînge. substantiv feminin băltoacă

BĂLTOÁCĂ, băltoace, s. f. Baltă mică, murdară și mocirloasă; bălăștioagă, băltac; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac. ♦ Cantitate mare de lichid vărsat pe jos; baltă. [Var.: băltoágă s. f.] – Baltă + suf. – oacă. substantiv feminin băltoacă

BĂLTOÁGĂ s. f. v. băltoacă. substantiv feminin băltoagă

BĂLTOÁGĂ s. f. v. băltoacă. substantiv feminin băltoagă