bălăci definitie

balấc1 (pește) (reg.) s. m., pl. balấci substantiv masculinbalâc

balî́c m. (din turc. kalkan-balyghy, kalkan-balyk, adică „pește ca un scut”). Sud. Calcan. S.n., pl. urĭ (d. rus. balýk). Batog de nisetru. substantiv masculinbalîc

balîc (balấci), s. m. – Calcan (Rhombus maximus). Tc. (kalkan) balik (DAR). – Var. balîc, s. n. (conservă sărată de sturion), coincide cu rus. balyk. -Der. balîcdiș, s. n. (fanon de balenă, înv.) din tc. balik diși „dinte de pește” (Hasdeu 2376; DAR), introdus în sec. XVIII, ieșit din uz. substantiv masculinbalîc

bălăcí (-césc, -ít), vb. – A se zbengui în apă, a (se) bălăcări. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 184); coicide cu bg. balakam, care poate fi împrumutat sin rom. (după Cihac și DAR, cuvîntul rom. provine din bg.). Este dificil de presupusvar. bălăcări, vb. (a (se) bălăci; a sta la taclale, a bîrfi, a îndruga verzi și uscate; a batjocori) ar proveni din rut., rus. balaguriti (Cihac) sau din sb. balakati (DAR), cu care are în comun izvorul expresiv. DAR nu cunoaște sensul de „a (se) bălăci” al acestui cuvînt, cu toate că este mai comun decît celelate. – Der. bălăceală, s. f. (zbenguială prin apă); bălăcitură, s. f. (bălăceală). verb tranzitivbălăci

BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. (Adesea fig.) A (se) mișca, a (se) scălda în apă producând un plescăit. – Bg. balakam. verb tranzitivbălăci

bălăcì v. a se tăvăli în noroiu, a umbla cu mâinile sau cu ciocul în apă murdară. [Bulg. BALAKAM]. verb tranzitivbălăcì

bălăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcésc, imperf. 3 sg. bălăceá; conj. prez. 3 să bălăceáscă verb tranzitivbălăci

BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam. verb tranzitivbălăci

BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. Refl. și (mai rar) intranz. A se mișca în apă producînd un plescăit; a se scălda în apă (murdară) puțin adîncă; a se tăvăli. Cînd apele intrau din nou în albia veche, ei, în grădină, încă se bălăceau în mîl. GALAN, Z. E. 45. Mai la larg se bălăceau gîștele și rațele. PAS, L. I 69. Copii desculți și numai în cămăși groase... bălăceau prin șuvițele de apă. DELAVRANCEA, T. 204. Se dusese la eleșteul din apropiere și, după ce bălăcise în mo­cirlă, prinsese două broscuțe. CARAGIALE, S. 46. Parcă văd colo pe un biet vînător, bondoc și pîntecos, bălăcind ca vai de dînsul, pe ploaie și pe sloată, într-o luncă noro­ioasă. ODOBESCU, S. III 157. F i g. O, vînturători de fraze, scripcari sarbezi și smintiți, Nu vedeți în ce mocirlă de prostii vă bălăciți? VLAHUȚĂ, P. 86. ◊ Tranz. Cum de v-ați furișat în parc și ați ajuns la iaz și ce gînd v-a venit... să vă bălăciți picioarele în el. PAS, Z. I 48. Fig. [Acest ziarist] își bălăcește condeiul în toate. VLAHUȚĂ, la TDRG. verb tranzitivbălăci

bălăcésc (mă) v. refl. (bg. balákam, mă bălăcesc; rus. balákatĭ, a flecări. Rudă cu balamut). Mă lincĭuresc, mă joc în apă (ca gîștele, ca copiiĭ). – Și mă bălăcăresc. (Cp. cu clătăresc). verb tranzitivbălăcesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluibălăci

bălăci   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)bălăci bălăcire bălăcit bălăcind singular plural
bălăcind bălăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) bălăcesc (să)bălăcesc bălăceam bălăcii bălăcisem
a II-a (tu) bălăcești (să)bălăcești bălăceai bălăciși bălăciseși
a III-a (el, ea) bălăcește (să)bălăceai bălăcea bălăci bălăcise
plural I (noi) bălăcim (să)bălăcim bălăceam bălăcirăm bălăciserăm
a II-a (voi) bălăciți (să)bălăciți bălăceați bălăcirăți bălăciserăți
a III-a (ei, ele) bălăcesc (să)bălăcească bălăceau bălăci bălăciseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z