reduceri si promotii 2018
Definitie bălăcări - ce inseamna bălăcări - Dex Online

bălăcări definitie

BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A se bălăci. 2. Refl. Fig. (Reg.) A se certa, a se batjocori; a-și spune unul altuia cuvinte triviale. – Sb. balakati. verb tranzitiv bălăcări

bălăcări, bălăcăresc I. v. t. a adresa vorbe injurioase; a certa rău II. v. r. a se certa cu cineva adresându-și cuvinte injurioase verb tranzitiv bălăcări

bălăcărí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 să bălăcăreáscă verb tranzitiv bălăcări

BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. sb. balakati. verb tranzitiv bălăcări

BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și in­tranz. (Rar) A se bălăci. Niște rațe leșești... bălăcăreau și măcăneau. MACEDONSKI, O. III 110. 2. Refl. (Regional) A se certa, a se înjura, a se batjocori; a rosti cuvinte triviale. verb tranzitiv bălăcări

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului bălăcări

bălăcări   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) bălăcări bălăcărire bălăcărit bălăcărind singular plural
bălăcărind bălăcăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) bălăcăresc (să) bălăcăresc bălăcăream bălăcării bălăcărisem
a II-a (tu) bălăcărești (să) bălăcărești bălăcăreai bălăcăriși bălăcăriseși
a III-a (el, ea) bălăcărește (să) bălăcăreai bălăcărea bălăcări bălăcărise
plural I (noi) bălăcărim (să) bălăcărim bălăcăream bălăcărirăm bălăcăriserăm
a II-a (voi) bălăcăriți (să) bălăcăriți bălăcăreați bălăcărirăți bălăcăriserăți
a III-a (ei, ele) bălăcăresc (să) bălăcărească bălăcăreau bălăcări bălăcăriseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z