băiețaș definitie

BĂIEȚÁȘ, băiețași, s. m. Băiețel. – Din băiat + suf. -aș. substantiv masculinbăiețaș

băiețáș s. m., pl. băiețáși substantiv masculinbăiețaș

BĂIEȚÁȘ, băiețași, s. m. Băiețel. – Băiat + suf. -aș. substantiv masculinbăiețaș

BĂIEȚÁȘ, băiețași, s. m. Băiețel. își aminti că a văzut-o în tovărășia băiețașului modest și sîrguincios, plecat la învățătură. C. PETRESCU, A. 446. Un băiețaș. frumos, ca de doisprezece ani, îmbrăcat foarte curat țără­nește, ne ieși înainte și ne întrebă ce poftim. HOGAȘ, DR. 245. După ce alese un săbioi... un buzdugan năprasnic, voi să plece.Plătește întii, băiețaș, și apoi să pleci. ISPIRESCU, L. 137. Spune-mi, spune-mi, băiețaș, Unde-i drumul la oraș? TEODORESCU, P. P. 489. substantiv masculinbăiețaș

băiețaș de cartier expr. adolescent cu comportament antisocial. substantiv masculinbăiețașdecartier

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibăiețaș

băiețaș   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular băiețaș băiețașul
plural băiețași băiețașii
genitiv-dativ singular băiețaș băiețașului
plural băiețași băiețașilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z