bădie definitie

BĂDÍE, bădii, s. m. (Pop.) Bădiță. – Din bade + suf. -ie. substantiv masculin bădie

bădía m. gen. al luĭ, voc. bădie (d. badea). Mold. nord. Epitet respectuos adresat în popor de fratele mai mic celuĭ maĭ mare orĭ un copil unuĭ flăcăŭ. – În sud bîdia. V. nenea. substantiv masculin bădia

bădíe (pop.) s. m., art. bădía, g.-d. art. bădíei/lui bădía substantiv masculin bădie

BĂDÍE s. m. (Pop.; mai ales la voc.) Bădiță. – Bade + suf. -ie. substantiv masculin bădie

BĂDÍE s. m. (Mold., Bucov.) Termen de respect cu care cineva se adresează unui frate sau unei persoane mai în vîrstă; bade, nene. Pamfile să lăsă pe scaun. [Soru-sa] i-aduse mîncarea în farfurie, dar el sta cu ochii în jos și nu spunea nimic. – Ce nu mănînci, bădie? DUNĂREANU, CH. 147. Mănîncă, bădie, și mata, să vezi ce bunu-i! HOGAȘ, M. N. 18. substantiv masculin bădie