băcan definitie

băcán (băcáni), s. m. – Negustor de produse alimentare. – Var. (Mold.), mr., megl. băcal. Tc. bakkal (Șeineanu, II, 31; Lokotsch 189; Ronzevalle 49), de unde și ngr. μπαϰάλης, alb. bakalj, bg. bakal. -L păstrat în dialecte s-a modificat în Munt. și în limba scrisă, prin asimilarea cu cuvintele formate cu suf. -an, ca lipscan, țăran, gardian, sătean. Der. bacalbașe, s. m. (înv., staroste al băcanilor); băcăneasă, s. f. (băcăniță); băcănesc, adj. (de băcan); băcănie, s. f. (prăvălie de produse alimentare; mirodenii, ingrediente); băcănime, s. f. (adunare de băcani); băcăniță, s. f. (nevastă de băcan). Der. sînt normali, cu excepția primului, care imită tc. bakkal baș. substantiv masculin băcan

1) băcán m. (d. bacal). Munt. Bacal. substantiv masculin băcan

2) băcán n. (turc. [d. ar.] bakkam, pop. bakam). Munt. Lemnuș (văpsea de oŭă). substantiv masculin băcan

băcán1 (negustor) s. m., pl. băcáni substantiv masculin băcan

băcán2 (colorant) s. n. substantiv masculin băcan

băcán (-nuri), s. n. – Lemn al unui arbore exotic. – Mr. băcîme, megl. bacam. Tc. bakam, bakim (Roesler 590; Șeineanu, II, 32; Lokotsch 190), de unde provin și ngr. μπαϰάμι, alb. bakkam, bg., rus. bakam, sb. bakam. A devenit popular datorită folosirii colorantului obținut de băcan la vopsirea ouălor de Paști. Der. băcăni, vb. (a vopsi roșu-aprins). substantiv masculin băcan

BĂCÁN1 s. n. Lemn de culoare roșiatică al unui arbore exotic (Haematoxylon campechianum); se folosește la tâmplăria fină, la extragerea unui colorant roșu, iar din scoarță se extrage un medicament astringent. – Tc. bakam. substantiv masculin băcan

BĂCÁN2, băcani, s. m. (Înv.) Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare. [Var.: (reg.) bacál s. m.] – Tc. bakal. substantiv masculin băcan

băcan m. negustor care vinde cu mărunțișul articole de condiment și de hrană. [Turc. BAKAL; varianta munteană băcan se datorește analogiei cu numele de profesiuni ca lipscan, marchitan]. substantiv masculin băcan

băcan n. 1. arbore din Brazilia al cărui lemn dă o frumoasă tinctură, cu care se roșesc ouăle la Paști (Hoematoxylon campechianum): negustor de băcan CR.; 2. roșul cu care femeile își dreg fața. [Turc. BAKÀN]. substantiv masculin băcan

BĂCÁN1, băcani, s. m. Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare. [Var.: (reg.) bacál s. m.] – Din tc. bakkal. substantiv masculin băcan

BĂCÁN2 s. n. 1. Lemn de culoare roșiatică al unui arbore exotic (Haematoxylon campechianum). 2. Colorant roșu, obținut, prin fierbere, din băcan1 (1). – Din tc. bakam. substantiv masculin băcan

BĂCÁN1 s. n. Lemn al unui arbore exotic, de cu­loare roșiatică, a cărui substanță colorată servește la vopsitul textilelor etc.; p. e x t. vopsea roșie obținută din acest lemn. Să roșim puțintele [ouă]... – De roșim puțintele, ardem focul degeaba, cumpărăm d-a surda băcanul... Cheltuială zadarnică. DELAVRANCEA, H. T. 18. Numai iaca se trezește la spatele lui cu jupîn Ștrid, din Tîrgul Neamțului, negustor de băcan... sulimeneală, boia de păr. CREANGĂ, P. 112. substantiv masculin băcan

BĂCÁN2, băcani, s. m. (Pe cale de dispariție) Negustor care vinde cu amănuntul diferite produse alimentare (ca: mezeluri, vin, mirodenii, fructe, legume etc.). Băcanul făcea astăzi alișveriș mai mare. PAS, L. I 43. Toată noaptea a fost masă mare la băcanul din colț. CARAGIALE, O. I 99. Na, ține asta și mergi colea la băcan, Să-ți dea mezelicuri, pîine și o carafă de vin. PANN, P. V. II 8. – Variantă: (Mold.) bacál (ALECSANDRI, T. 39, NEGRUZZI, S. I 297, RUSSO, O. A. 93) s. m. substantiv masculin băcan

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului băcan

băcan   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular băcan băcanul
plural băcani băcanii
genitiv-dativ singular băcan băcanului
plural băcani băcanilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z