băcănie definitie

BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului2. 3. (La pl.) Mirodenii. [Var.: (reg.) băcălíe s. f.] – Din băcan2 + suf. -ie. substantiv feminin băcănie

băcăníe f. (d. băcan 1). Munt. Băcălie. substantiv feminin băcănie

băcăníe s. f., art. băcănía, g.-d. art. băcăníei; pl. băcăníi, art. băcăníile substantiv feminin băcănie

băcănie f. 1. arome sau condimente de bucate; 2. prăvălia unde ele se vând. substantiv feminin băcănie

BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului1. 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălíe s. f.] – Băcan1 + suf. -ie. substantiv feminin băcănie

BĂCĂNÍE, băcănii, s. f. (Rar) 1. Prăvălie în care se vînd articole alimentare. În băcănie toată lumea vorbea cu voce ridicată. PAS, L. I 43. 2. (La sg.) Ocupația de băcan. 3. (La pl.) Substanțe vegetale, aromatice (ca piper, scorțișoară, șofran etc.) care se pun în mîncări, spre a le face mai gustoase sau a le da un miros plăcut; miro­denii. Băga [mielul] într-o groapă plină de jeratec... unde-l lăsa pînă cînd pocnea ca un tun; atunci îl scotea, ii învălea într-o pînză și-l ungea c-un fel de salță (= sos) inventată de dînsul, făcută cu vin amestecat cu usturoi pisat și cu băcănii, cu lămîie și cu sare. GHICA, S. 67. – Variantă: (Mold.) băcălíe (HOGAȘ, DR. II 17, ALECSANDRI, T. 694) s. f. substantiv feminin băcănie

a se face de băcănie expr. a se face de râs, a se face remarcat în public prin manifestări care dovedesc proastă creștere. substantiv feminin asefacedebăcănie

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului băcănie

băcănie   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular băcănie băcănia
plural băcănii băcăniile
genitiv-dativ singular băcănii băcăniei
plural băcănii băcăniilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z